Saptamana trecuta am fost in vizita la un prieten foarte bun prin Tarile de Jos. Rotterdam, ca sa fiu mai precis. (Mai multe despre toata aventura asta am scris in penultimul articol de pe site). In orice caz, baiatul asta pe nume Vlad s-a mutat acum mai bine de un an din tara spre a incepe o noua experienta. Recunosc ca intotdeauna i-am admirat curajul de porni de la 0, mai ales intr-un mediu care se demonstra mai tarziu ca fiind unul mult diferit fata de cel cu care era deja obisnuit in Romania. Nu i-a fost usor sa gaseasca chirie, intrucat acolo exista cateva reguli, de exemplu raportul castigului din activitatea profesionala si valoarea chiriei sau durata chiriei (pentru ca, am aflat mai tarziu, nu prea se practica chiria pe perioada nedeterminata, cum se obisnuieste in Romania), dar cu toate astea si-a luat inima in dinti si a reusit sa se descurce. Si-a gasit un loc de munca bun, si-a facut prieteni, a gasit activitati sportive cu care sa isi ocupe timpul si cel mai important, a reusit sa isi faca o viata frumoasa exact in conditiile pe care si le-a dorit. Cu siguranta ca isi doreste in mod constant sa evolueze, dar inceputul e unul promitator. Stiind toate astea, mi-am spus intr-o zi ca multa lume ar avea de invatat de la Vlad, asa ca i-am adresat cateva intrebari referitoare la plecarea din tara si stilul de viata pe care si l-a creat in Tarile De Jos. (Folosesc termenul Tarile de Jos pentru ca in realitate acesta este cel corect folosit in lume. Olanda – Holland la ei – este de fapt doar o parte a Tarilor de Jos). Iata asadar care au fost intrebarile si care au fost raspunsurile lui Vlad la acestea.  

1) Când a fost primul gând ca ti-ai dori sa iti începi cariera profesionala în străinătate?

    Inca din vremea liceului aveam dorinta de a ma muta si incepe cariera in alta tara, ma atragea gandul ca as fi mai independent si ar trebui sa ma adaptez, ca as fi printre straini si mi-as face eu cursul asa cum imi doresc. M-am gandit sa plec pentru studiile de licenta dar eram indecis in privinta domeniului si costurile m-au facut sa ma gandesc mai mult la acest impuls. In final am ales sa incep facultatea in Romania, dar un program cu predare in limba engleza, care consider ca mi-a deschis drumul catre latura asta internationala si m-a facut sa fiu si mai curios. In anul 2 de studii am facut demersurile sa plec in Statele Unite ale Americii cu programul Work &Travel, dar cand mai aveam putin a venit pandemia si s-a anulat tot. Am fost dezamagit, dar am aplicat la programul Erasmus si am fost selectat pentru a pleca in Germania timp de un semestru din toamna acelui an, fiind foarte fericit de aceasta veste. Era prima mea etapa in construirea a ceea ce visasem si odata ajuns acolo si m-am integrat putin in societate, am vazut ca imi place si am conturat ideea de a experimenta pe termen mai lung si eventual stabilirea mea intr-o alta tara.

2) De ce Tarile de Jos și nu alta tara?

    Tarile de Jos nu au fost prima alegere pentru mine si totul a venit cand am cautat tara pentru a studia masterul. As fi vrut sa studiez in Marea Britanie, dar din cauza Brexit-ului s-au majorat costurile foarte mult, apoi era Germania, deja fiind acolo dar aveau programe in engleza mai restranse si costurile erau mai mari decat in alte tari europene. Dupa alte cautari amanuntite, am gasit Tarile de Jos ca avand un nivel de educatie foarte bun si mult mai accesibil ca preturi, plus ca era optiunea cu foarte multe programe de studii in limba engleza. Pe asta mi-am bazat decizia in final si asa am si ales. Nu mai vizitasem pana la inceputul masterului tara asta si nici nu stiam prea multe despre ea, dar m-a impresionat placut.

3) Care au fost primele impresii de acolo?

    Trebuia sa incep masterul in septembrie, dar din cauza unei situatii cu anularea cazarii a trebuit sa aman pentru luna februarie a urmatorului an. Ramasesem cu biletul dus si am zis sa vad macar tara cateva zile sa imi fac o idee despre cum ar fi si am plecat la inceputul lui septembrie, aterizand in Amsterdam. Primul lucru observat a fost cat de amabili erau oamenii si cat de bine vorbeau limba engleza, chiar si cei mai in varsta. Apoi am vazut ca erau lucrurile puse la punct, era usor sa urmaresti mijloacele de transport, sa ajungi undeva, te simteai in siguranta si era o atmosfera placuta, strazile pline de biciclisti, canale navigabile mai in toate zonele si arhitectura specifica cu caramida mi-a placut. Ma vedeam traind aici, a fost un sentiment asa de apartenenta chiar si nestiind limba lor, mi-a creat impresia ca m-as putea adapta fara probleme si m-as integra, lucru ce s-a dovedit a fi adevarat cateva luni mai tarziu.

4) Care crezi ca sunt principalele lor avantaje și ce crezi ca ar trebui sa se schimbe în România ca să ajungem și noi la un nivel apropiat?

     Cred ca cel mai mare ar fi nivelul de trai si educatia pe care o au. Sunt persoane si pe aici care castiga mai putin, altii bine si altii foarte bine, dar parca nu se vede asa diferenta intre paturile sociale. Lumea e mult mai relaxata, se bucura de viata in adevaratul sens al cuvantului si cauta activitatile care ii bucura. Vezi toate categoriile de varsta plimbandu-se cu bicicleta, iesind la plimbare prin parcuri, la restaurante si pretuind chiar si momentele simple cum ar fi un picnic intr-un weekend la marginea lacului. Nu stau sa se gandeasca la ce crede altcineva despre ei si nici eu nu se preocupa cu ce face celalalt si de ce face asa sau cum a ajuns, ceea ce imi place foarte tare. Fiecare isi vede de viata lui, se concentreaza pe dezvoltarea lor. Sunt mai fericiti si asta reiese si din statistici, au educatia la punct, infrastructura, sistemul medical. Bineinteles ca au si ei problemele lor, dar parca nu se simt, rotile se invart si tara functioneaza.

     Consider ca in Romania ar trebui sa se schimbe educatia si perceptia noastra, de aici ar trebui pornit. Daca nu ne dam seama ca mai bine ne folosim timpul sa facem ceva in interesul nostru si sa vrem sa ne dezvoltam, nu cred ca o sa prosperam prea curand. Poate multi ar spune ca am ales sa plec din Romania in alta parte si sa traiesc acolo, asta fiind varianta cea mai usoara si fara sa incerc sa schimb ceva la noi. Imi lipseste si mie familia, iubita, prietenii si altele ce le aveam acasa, dar am ales sa ma adaptez si sa traiesc intr-o societate care deja functioneaza, sa imi realizez visele si sa ma dezvolt, considerand ca este posibil aici, in Tarile de Jos, pentru mine.

5) Stiu ca te-ai plimbat mult de-a lungul timpului. Sunt Tarile de Jos cel mai impresionant loc în care ai fost?

    Prin natura mea mai aventuroasa, sedimentata totusi in ultimii ani, si faptul ca sunt motociclist, chiar am fost norocos si am avut parte de plimbari in mai multe tari. Pot spune ca in Tarile de Jos sunt o tara compacta, cu o societate foarte dezvoltata si e o tara foarte buna de trait. Imi lipseste foarte mult prezenta muntilor, dar in afara acestui element natural, le cam au pe toate si e impresionant cum au reusit sa gestioneze apa si o fac in continuare, folosind asta in avantajul lor. Ai pe unde sa te plimbi, ai ce activitati sa faci, ai marea langa tine, poti oricand sa faci o plimbare de o zi in Germania, Belgia, chiar si Franta sau Luxemburg. E un hub al calatoriilor prin pozitia geografica si prin aeroporturile si caile ferate dezvoltate, avand conexiuni aproape oriunde iti doresti. Strict de peisaje, am fost placut surprins de Spania, pe coasta Cataluniei, pe langa Barcelona.

6) Te gândești la un moment dat sa revii în tara? Dacă da, ce ar trebui sa se schimbe pentru a face asta?

    E o intrebare pe care o aud de la bunici sau de la alte persoane. Momentan ma simt foarte bine aici si acum, e ceea ce mi-am dorit. Mi-ar placea sa explorez si alte locuri, poate sa am parte de ceva timp si in alta tara, conteaza foarte mult experienta asta culturala si sa stai cu oamenii si printre ei, sa te integrezi. E o mare diferenta in a vizita o tara pentru cateva zile si a vedea cum e si apoi a avea perspectiva de a trai acolo, se vede cu alti ochi si se simte diferit. Nu sunt de fire prea patriot sa zic ca aici m-am nascut si trebuie sa raman aici. Nu ar trebui sa ne blocam in anumite alegeri si consider ca a descoperi e firea omeneasca. Fiecare are perspective diferite si oportunitati. Trebuie sa fim deschisi la schimbare, sa nu ne blocam in ceea ce avem si daca nu e posibil acum sa facem un anumit pas dorit din diferite motive, sa lucram la asta si sa contibuim la atingerea viselor si a dorintelor noastre.

     Si cam acesta a fost interviul. Ca ultime cuvinte, sa stiti ca pe Vlad il puteti gasi online pe diferite retele de socializare pe care le voi lasa in continuare ceva mai jos, sub aprobarea lui, iar offline, direct in Rotterdam, acolo unde isi desfasoara in mod armonios viata in acest moment. Ce va urma pentru el nu stiu, insa nu am nicio indoiala ca oriunde il va duce viata, se va descurca de minune.

Cu sinceritate,
Emilian