Acum mai bine de 7 luni am inițiat una dintre cele mai mari provocări pe care le-am avut vreodată de învins. Pe atunci nimic nu anunța creionarea unui roman care avea să fie dus la bun sfârșit într-o zi. Vă pot recunoaște că gândurile mele inițiale nu au fost îndreptate către începutul unei scrieri de asemenea lungime, și nici măcar menit să fie public, ci scopul principal a fost un jurnal personal care să îmi țină gândurile la locul lor. Nu făceam decât să scriu în câteva reprize pe zi pagini care reprezentau părți din eul meu, nimic altceva. Totul s-a schimbat atunci când, pe măsură ce scriam, idei fascinante îmi treceau prin minte, și astfel că la un moment dat ideea de roman s-a născut. Recunosc că am fost speriat în acel moment. Iar dacă vă întrebați de ce, vă pot spune că nu a fost prima mea experiență de acest gen. Ba dimpotrivă, am tot venit cu noțiuni și concepte pe care am vrut să le împărtășesc încă de la vârste fragede, pe când eram doar un puștan de liceu, însă nicio asemenea încercare nu a reușit să depășească statutul de draft. Nimic peste 50 de pagini. Asta pentru că la un moment dat mă blocam sau mă plictiseam sau pur și simplu veneam cu ceva nou și vechiul pierea. Presupun că înțelegeți că după câteva scenarii repetitive care nu au fost de bun augur în trecut, nimic nu anunța că în cele din urmă voi reuși să duc la bun sfârșit o asemenea îndeletnicire. Dar iată totuși că s-a întâmplat.

Săptămâna trecută am reușit să termin romanul intitulat Călătorie prin ochii unui anonim și vă pot spune că un sentiment teribil de mândrie a fost în sufletul meu o bună perioadă de timp. Nu fiindcă l-am considerat o capodoperă literară (pentru că știu că sunt încă departe de acel nivel) sau pentru că se va vinde un număr mare de exemplare din acest roman, ci pur și simplu pentru că am reușit să finalizez un task atât de greu. Am trecut în viața asta prin atât de multe astfel de taskuri încă de la școala generală, apoi la liceu, facultate, și acum la muncă, însă nimic nu s-a comparat cu multitudinea de emoții pe care le-am resimțit zi de zi lucrând la creația mea. Și asta fiindcă am pus suflet și mi-am consumat fiecare părticică din mine desăvârșind o carte de care (și știu că mă repet) sunt foarte mândru. Pentru că e a mea.

Totul a început cu un vis din acest punct de vedere, și asta undeva pe la vârsta de 13 ani. Nu cred că eram mai mare de atât. Un om simplu care vrea să scrie o carte. Precum v-am zis am încercat din răsputeri pe atunci, însă mintea mea de copil nu putea să se concentreze într-un mod prea elaborat pentru a contura un roman. Așa că am renunțat. Acum însă am știut că am mai multă putere. Mai multe abilități. Și în final, mai multă determinare. Mi-am luat inima în dinți și am lucrat la ea. Ca să vă informez cu câteva lucruri despre lucrarea în cauză, asta dacă nu ați aflat deja din postarea de pe Facebook referitoare la ea (las o poză undeva mai jos cu textul de acolo), romanul spune povestea unui tânăr corporatist care, plictisit de monotonia propriei existențe, decide să înceapă aventura vieții alături de câțiva prieteni într-un autobuz recondiționat. Și da, consider că actualul manuscris se diferențiază de altele prin perspectiva unică pe care anonimului, personajul principal, al cărui nume va rămâne un mister pentru cititor până la final, o oferă asupra lumii. Cartea este practic o îmbinare a însemnărilor acestuia în jurnalul personal, oferind la persoana I atât o percepție proprie asupra unor subiecte conflictuale din comunitate, cu elemente atât teoretice, dar și practice din experiențele sale, cât și descriind aventura propriu-zisă. Accentul se pune în mod echilibrat atât pe personajele din jurul său cât și pe eul său narativ. Dacă informațiile despre persoana mea relatate în principal în prima parte a cărții sunt veridice sau nu și fac obiectul vieții mele de până acum, nu o să răspund, însă cartea asta merită luată exact așa cum e. Un dicționar teoretic cu tentă de ficțiune, o îmbinare care mi s-a părut prea interesantă pentru a nu fi încercată.

Precum am scris și pe pagina de Facebook, pentru moment există doar 3 linkuri pe care se poate citi cartea (acestea pot fi găsite la finalul articolului), primul fiind gratuit, iar celelalte 2 la suma de 10 lei (cu plus și minus, ținând cont de taxe). Nu vreau să oblig pe nimeni să plătească pentru actualul conținut, acesta fiind motivul pentru care am folosit și varianta gratuită, însă dacă simțiți că merită valorificată munca depusă, vă sunt mai mult decât recunoscător pentru o eventuală achiziție în Google Store. Un ultim punct pe care vreau să îl ating este legat de publicarea fizică. Da, se caută în mod activ opțiuni viabile pentru ca această acțiune să fie realizată, însă pentru moment nu am prea multe informații, și asta fiindcă și pentru mine această lume a publicării de cărți este foarte nouă, însă sper să reușesc să mă infiltrez cu dreptul. Atunci când voi avea mai multe detalii despre o eventuală publicare promit că o să împărtășesc cu voi.