Săptămâna trecută am fost în vizită la un prieten foarte bun prin Țările de Jos. Rotterdam, ca să fiu mai precis. (Mai multe despre toată aventura asta am scris în penultimul articol de pe site). În orice caz, băiatul ăsta pe nume Vlad s-a mutat acum mai bine de un an din țară spre a începe o nouă experiență. Recunosc că întotdeauna i-am admirat curajul de a porni de la 0, mai ales într-un mediu care se demonstra mai târziu ca fiind unul mult diferit față de cel cu care era deja obișnuit în România. Nu i-a fost ușor să găsească chirie, întrucât acolo există câteva reguli, de exemplu raportul câștigului din activitatea profesională și valoarea chiriei sau durata chiriei (pentru că, am aflat mai târziu, nu prea se practică chiria pe perioadă nedeterminată, cum se obișnuiește în România), dar cu toate astea și-a luat inima în dinți și a reușit să se descurce. Și-a găsit un loc de muncă bun, și-a făcut prieteni, a găsit activități sportive cu care să își ocupe timpul și, cel mai important, a reușit să își facă o viață frumoasă exact în condițiile pe care și le-a dorit. Cu siguranță că își dorește în mod constant să evolueze, dar începutul e unul promițător. Știind toate astea, mi-am spus într-o zi că multă lume ar avea de învățat de la Vlad, așa că i-am adresat câteva întrebări referitoare la plecarea din țară și stilul de viață pe care și l-a creat în Țările de Jos. (Folosesc termenul Țările de Jos pentru că, în realitate, acesta este cel corect folosit în lume. Olanda – Holland la ei – este de fapt doar o parte a Țărilor de Jos). Iată așadar care au fost întrebările și care au fost răspunsurile lui Vlad la acestea.

1. Când a fost primul gând că ți-ai dori să îți începi cariera profesională în străinătate?

Încă din vremea liceului aveam dorința de a mă muta și începe cariera în altă țară, mă atrăgea gândul că aș fi mai independent și ar trebui să mă adaptez, că aș fi printre străini și mi-aș face eu cursul așa cum îmi doresc. M-am gândit să plec pentru studiile de licență, dar eram indecis în privința domeniului și costurile m-au făcut să mă gândesc mai mult la acest impuls. În final am ales să încep facultatea în România, dar un program cu predare în limba engleză, care consider că mi-a deschis drumul către latura asta internațională și m-a făcut să fiu și mai curios. În anul 2 de studii am făcut demersurile să plec în Statele Unite ale Americii cu programul Work & Travel, dar când mai aveam puțin a venit pandemia și s-a anulat tot. Am fost dezamăgit, dar am aplicat la programul Erasmus și am fost selectat pentru a pleca în Germania timp de un semestru din toamna acelui an, fiind foarte fericit de această veste. Era prima mea etapă în construirea a ceea ce visasem și odată ajuns acolo și m-am integrat puțin în societate, am văzut că îmi place și am conturat ideea de a experimenta pe termen mai lung și eventual stabilirea mea într-o altă țară.

2. De ce Țările de Jos și nu altă țară?

Țările de Jos nu au fost prima alegere pentru mine și totul a venit când am căutat țara pentru a studia masterul. Aș fi vrut să studiez în Marea Britanie, dar din cauza Brexit-ului s-au majorat costurile foarte mult, apoi era Germania, deja fiind acolo, dar aveau programe în engleză mai restrânse și costurile erau mai mari decât în alte țări europene. După alte căutări amănunțite, am găsit Țările de Jos ca având un nivel de educație foarte bun și mult mai accesibil ca prețuri, plus că era opțiunea cu foarte multe programe de studii în limba engleză. Pe asta mi-am bazat decizia în final și așa am și ales. Nu mai vizitasem până la începutul masterului țara asta și nici nu știam prea multe despre ea, dar m-a impresionat plăcut.

3. Care au fost primele impresii de acolo?

Trebuia să încep masterul în septembrie, dar din cauza unei situații cu anularea cazării a trebuit să amân pentru luna februarie a următorului an. Rămăsesem cu biletul dus și am zis să văd măcar țara câteva zile să îmi fac o idee despre cum ar fi și am plecat la începutul lui septembrie, aterizând în Amsterdam. Primul lucru observat a fost cât de amabili erau oamenii și cât de bine vorbeau limba engleză, chiar și cei mai în vârstă. Apoi am văzut că erau lucrurile puse la punct, era ușor să urmărești mijloacele de transport, să ajungi undeva, te simțeai în siguranță și era o atmosferă plăcută, străzile pline de bicicliști, canale navigabile mai în toate zonele și arhitectura specifică cu cărămidă mi-a plăcut. Mă vedeam trăind aici, a fost un sentiment așa de apartenență chiar și neștiind limba lor, mi-a creat impresia că m-aș putea adapta fără probleme și m-aș integra, lucru ce s-a dovedit a fi adevărat câteva luni mai târziu.

4. Care crezi că sunt principalele lor avantaje și ce crezi că ar trebui să se schimbe în România ca să ajungem și noi la un nivel apropiat?

Cred că cel mai mare ar fi nivelul de trai și educația pe care o au. Sunt persoane și pe aici care câștigă mai puțin, alții bine și alții foarte bine, dar parcă nu se vede așa diferența între păturile sociale. Lumea e mult mai relaxată, se bucură de viață în adevăratul sens al cuvântului și caută activitățile care îi bucură. Vezi toate categoriile de vârstă plimbându-se cu bicicleta, ieșind la plimbare prin parcuri, la restaurante și prețuind chiar și momentele simple cum ar fi un picnic într-un weekend la marginea lacului. Nu stau să se gândească la ce crede altcineva despre ei și nici nu se preocupă cu ce face celălalt și de ce face așa sau cum a ajuns, ceea ce îmi place foarte tare. Fiecare își vede de viața lui, se concentrează pe dezvoltarea lor. Sunt mai fericiți și asta reiese și din statistici, au educația la punct, infrastructura, sistemul medical. Bineînțeles că au și ei problemele lor, dar parcă nu se simt, roțile se învârt și țara funcționează.

Consider că în România ar trebui să se schimbe educația și percepția noastră, de aici ar trebui pornit. Dacă nu ne dăm seama că mai bine ne folosim timpul să facem ceva în interesul nostru și să vrem să ne dezvoltăm, nu cred că o să prosperăm prea curând. Poate mulți ar spune că am ales să plec din România în altă parte și să trăiesc acolo, asta fiind varianta cea mai ușoară și fără să încerc să schimb ceva la noi. Îmi lipsește și mie familia, iubita, prietenii și altele ce le aveam acasă, dar am ales să mă adaptez și să trăiesc într-o societate care deja funcționează, să îmi realizez visele și să mă dezvolt, considerând că este posibil aici, în Țările de Jos, pentru mine.

5. Știu că te-ai plimbat mult de-a lungul timpului. Sunt Țările de Jos cel mai impresionant loc în care ai fost?

Prin natura mea mai aventuroasă, sedimentată totuși în ultimii ani, și faptul că sunt motociclist, chiar am fost norocos și am avut parte de plimbări în mai multe țări. Pot spune că Țările de Jos sunt o țară compactă, cu o societate foarte dezvoltată și e o țară foarte bună de trăit. Îmi lipsește foarte mult prezența munților, dar în afara acestui element natural, le cam au pe toate și e impresionant cum au reușit să gestioneze apa și o fac în continuare, folosind asta în avantajul lor. Ai pe unde să te plimbi, ai ce activități să faci, ai marea lângă tine, poți oricând să faci o plimbare de o zi în Germania, Belgia, chiar și Franța sau Luxemburg. E un hub al călătoriilor prin poziția geografică și prin aeroporturile și căile ferate dezvoltate, având conexiuni aproape oriunde îți dorești. Strict de peisaje, am fost plăcut surprins de Spania, pe coasta Cataluniei, pe lângă Barcelona.

6. Te gândești la un moment dat să revii în țară? Dacă da, ce ar trebui să se schimbe pentru a face asta?

E o întrebare pe care o aud de la bunici sau de la alte persoane. Momentan mă simt foarte bine aici și acum, e ceea ce mi-am dorit. Mi-ar plăcea să explorez și alte locuri, poate să am parte de ceva timp și în altă țară, contează foarte mult experiența asta culturală și să stai cu oamenii și printre ei, să te integrezi. E o mare diferență în a vizita o țară pentru câteva zile și a vedea cum e și apoi a avea perspectiva de a trăi acolo, se vede cu alți ochi și se simte diferit. Nu sunt de fire prea patriot să zic că aici m-am născut și trebuie să rămân aici. Nu ar trebui să ne blocăm în anumite alegeri și consider că a descoperi e firea omenească. Fiecare are perspective diferite și oportunități. Trebuie să fim deschiși la schimbare, să nu ne blocăm în ceea ce avem și, dacă nu e posibil acum să facem un anumit pas dorit din diferite motive, să lucrăm la asta și să contribuim la atingerea viselor și a dorințelor noastre.