Romanciera de origine americană Erica Jong a spus „LIVE YOUR LIFE BY A COMPASS, NOT A CLOCK”, ceea ce s-ar traduce prin faptul că nu e important cât timp trăiești, ci dacă o faci la cel mai înalt nivel. Consider și am considerat dintotdeauna călătoritul ca fiind una dintre cele mai minunate activități pe care un om le poate face în viață, iar motivele cu siguranță nu sunt greu de ghicit. Nu am reușit în viață să călătoresc atât de mult precum mi-aș fi dorit până la această vârstă, deși unii m-ar considera norocos că am reușit să văd totuși 9 țări grozave, dar am de gând, în cele ce urmează, atâta timp cât încă sunt la o vârstă care poate fi apreciată ca fiind parte din tinerețe, să cresc acest număr cât mai mult, mai ales în condițiile în care planeta aceasta are atât de multe de oferit. 

Tocmai ce vin dintr-o astfel de aventură, motiv pentru care am lipsit o perioadă de pe această platformă – o aventură care mi-a demonstrat încă o dată faptul că nu te poți limita în a cunoaște o singură cultură, ci ești obligat să descoperi cât mai multe. Timp de aproape 2 săptămâni am ieșit în afara granițelor atât de cunoscute ale României și am luat drumul Olandei (sau, mai bine spus, Țările de Jos, pentru că astfel este modul corect de a le intitula), pentru o peripeție alături de un prieten tare bun, Vlad. Acesta locuiește în Rotterdam de mai bine de un an (pe această idee urmează un articol despre viața acestuia în afara granițelor) și, la fel ca anul trecut, am decis să îi fiu alături pentru o perioadă scurtă într-una dintre țările pe care le consider fără îndoială ca fiind preferatele mele. Nu are rost să vă înșir diferitele activități pe care le-am trăit alături de Vlad, însă vă pot spune că am rămas încă o dată impresionat de modul în care arată această țară mult mai mică decât cea din care provin. Dacă voi fi obligat să îmi sumarizez sentimentele pentru frumusețile pe care le-am remarcat aici, aș spune că relaxarea și viața fără de griji ar constitui, fără doar și poate, o mare parte din mentalitatea cu care oamenii aceștia au fost învățați. Și nu, nu e doar de la iarbă. 🙂 Glumesc, desigur, dar punctul de dinainte rămâne valid. Am remarcat în interiorul acestei țări o condensare de oameni energici, care sunt orientați către treburile lor, care nu te vor judeca pentru cum arăți, cum ești îmbrăcat, cum te porți sau cât de ciudat ești. Este de parcă tot ceea ce văzusem înainte dispare și apare comunitatea aceasta fericită și vie, a cărei secret nu îl cunosc în acest moment. 

Am avut, de asemenea, oportunitatea, alături de prietenul meu, să închiriem o mașină și, pe această cale, îi mulțumesc pentru curajul de care a dat dovadă, și să vedem, în 3 zile, alte 4 țări care se aflau prin apropiere. Astfel că am străbătut autostrăzile perfecte și fără limită de viteză (în unele locuri) ale Germaniei, am admirat frumusețile naturale ale Luxemburgului, am bătut la ușa nebuloasei numită Franța și am încheiat aventura, în mod cultural, în Belgia. 5 țări, așadar, toate aparținând așa-numitului Spațiu Schengen, cel despre care s-a vorbit atât de mult și în România în ultima vreme. Am fi avut și noi oportunitatea să ne alăturăm, dar vă pot spune sincer că nu ne ridicăm încă la nivelul la care se prezintă statele membre (cel puțin la nivelul celor pe care le-am văzut deja). România are multe de învățat, însă, cine știe, poate la un moment dat ne vom trezi și vom ajunge să ne ridicăm spre o mentalitate ceva mai vestică. Până atunci, rămânem cu dorința. Dar destul despre acest subiect, fiindcă nu sunt tocmai în măsură să îmi dau cu părerea despre natura politică a lucrurilor, și astfel că nu o voi face.